Așteaptă-Mă, Iubito! Am să vin
În clipa-n care-acum, nici nu gândești...
Din Bogăția Cerului senin,
Cu trandafirii zărilor cerești,

Am să te-mbrac, iubita Mea Mireasă,
Pe cap, Cunună Sfântă vei purta,
Ne-om veseli atunci în a Mea Casă
când tu, vei fi pe veci, Mireasa Mea!

Iubirea Mea e Sfântă pentru Tine,
Și-un dor adânc îmi mistuie în Piept.
Din văile de lacrimi si suspine
să vii, Iubita Mea... atât aștept!

Eu voi veni să-ți dăruiesc Cununa,
Ne-om întalni pe norii aurii...
Vom fi, Iubita Mea pe totdeauna
un Mire și-o Mireasă pe vecii.

Nu mai e mult... talazuri se ridică
și așteptarea parcă-i tot mai grea,
De multe ori privești in jur, cu frică,
Dar cine te va lua din Mâna Mea?

Și cine-ți va lua din piept, Iubirea,
Când dragostea Mea este steagul tău?
Privește iar și iar, nemărginirea...
Nu te-ntrista! V-a trece tot ce-i rău.

Pe câmpuri iată! Mii de flori se-arată,
Și vremea de cântare a sosit.
Așteaptă-mă... Eu voi veni indată
Sa iau la Mine -n zări, in infinit,

Mireasa, pregătită de plecare...
Mireasa pentru care M-am jertfit!
Doar ea, cea mai frumoasă de sub Soare
ce inima, cu o privire mi-a răpit!

Și trandafirii zărilor senine
uniți cu toții-n cor, acum șoptesc:
"-Să știi că al tău Mire, iată... Vine!
Fii gata pentru zborul tău, ceresc!"

Daniela Baniță